Visele sunt frânturi de praf de stele, de atingeri de catifea, de licăriri de lumină, de sunete, de șoapte.

Bijuterii pentru cei mari, dar și pentru cei mici.

Mai multe despre bijuterii, despre materiale și despre munca din spatele minunatelor fotografii, găsiți pe blog.

Bine ai venit în lumea minunată a bijuteriilor fantezie!

luni, 14 martie 2011

Lavandă 1


Cercei realizați din mărgele de sticlă crackled și sârmă placată cu argint.

Tortițele au dimensiunea de 1,5 cm și sunt placate cu argint.

Lungime cercei (fără tortiță): 3 cm.
Lungime totală cercei: 4,5 cm.

Preț: 15 RON.

*******
Notă: Dacă se dorește achiziționarea împreună cu brățara "Lavandă 2", setul are prețul de 35 RON.

 ******* 

joi, 10 martie 2011

Colier ”Marea Ducesa Elisabeta”


Am realizat acest colier pentru a participa la un concurs.

Să cauți IDEEA, să vezi cum te mulezi pe spiritul epocii, să găsești materialele potrivite pentru a reda opulenșa acelor timpuri...A fost entuziasmant și greu în același timp!

Iată mai jos și povestea femeii căreia îi este dedicat colierul.


Prințesa Elisabeth Alexandra Louise Alice de Hesse și a Rinului s-a născut la 1 noiembrie 1864. A fost al doilea copil al lui Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse și a Prințesei Alice a Regatului Unit. Prin mama sa, era nepoata reginei Victoriei. În familie i se spunea "Ella".

Deși provenea dintr-una din cele mai nobile case germane, Elizabeth și familia ei trăiau modest față de standardele regale. Copii își făceau curat în camerele proprii iar mama cosea haine pentru copii. În timpul războiului austro-prusac, adeseori Prințesa Alice o lua pe Elizabeth cu ea în timp ce vizita soldații răniți înr-un spital din apropiere. Elizabeth a crescut în acest mediu relativ fericit și sigur. Vorbea engleza cu mama ei și germana cu tatăl ei.

În toamna anului 1878 sora ei mai mică, Prințesa Maria a murit de difterie iar o lună mai târziu și mama ei a murit de acceași boală. Elizabeth a fost trimisă imediat la bunica paternă, Prințesa Elizabeth a Prusiei și ea a fost singurul membru al familiei care a rămas neafectată de microb. Când în cele din urmă s-a întors acasă, a descris întâlnirea ca "teribil de tristă" spunând că totul era "ca coșmar".

Inima Elizabetei a fost cucerită de Marele Duce al Rusiei. Mătușa Elizabetei, împărăteasa Maria Alexandrovna a Rusiei venea frecvent în vizită la Hesse și de multe ori era însoțită de fiii ei mai mici, Serghei și Paul. Serghei era un tânăr foarte serios, religios care s-a simțit foarte atras de Elizabeth.

La început Serghei n-a impresionat-o prea mult pe Elizabeth. Însă după moartea ambilor părinți ai lui Serghei în același an, Eliszbeth s-a apropiat de el și treptat a început să-l vadă într-o lunmină nouă. Așa că atunci când Serghei i-a cerut mâna pentru a doua oară, a acceptat.

Serghei și Elizabeth s-au căsătorit la 15 iunie 1884 la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Ea a devenit Marea Ducesă Elizabeth Feodorovna . Noua Mare Ducesă a făcut o bună impresie familiei soțului ei și societăți ruse în general. Cuplul s-a stabilit la Palatul Beloselsky-Belozersky din St. Petersburg; după ce Serghei a fost numit guvernator-general al Moscovei în 1892, s-au stabilit la Palatul Kremlin. În timpul verii se duceau la Il’yinskoe, un imobil în afara Moscovei pe care Serghei l-a moștenit de la mama sa.

Cuplul n-a avut copii însă la locuința de la Il’yinskoe Elizabeth organiza deseori petreceri în special pentru copii. Au fost ca niște părinți pentru Marele Duce Dmitri Pavlovici și Marea Ducesă Maria Pavlovna, nepoții lui Serghei.

Deși n-a fost necesar ca Elizabeth să se convertească la ortodoxism, ea a ales să facă acest lucru în 1891. La 18 februarie 1905 Serghei a fost asasinat la Kremlin de revoluționarul socialist Ivan Kalyayev. A fost un teribil șoc pentru Elizabeth dar nu și-a pierdut calmul. În întreaga zi a uciderii soțului ei, Elizabeth a refuzat să plângă însă nepoata ei Marie, a povestit cum încet-încet Elizabeth și-a abandonat auto-controlul pentru ca în final să facă o criză. Mai mulți membrii ai familiei s-au temut că a suferit o cădere bnervoasă însă Elizabeth și-a revenit repede.

Elizabeth l-a vizitat personal pe Kalyayev în celula lui din închisoare cerându-i să se gândească la gravitatea faptei sale și să se pocăiască. Mai târziu l-a rugat pe cumantul său, Țarul Nicolae al II-lea, să-l grațieze pe asasinul soțului ei însă revoluționarul a refuzat și a acuzat-o pe Elizabeth de distorsionarea conversației dintre ei. Kalyayev a fost spânzurat la 23 mai 1905.

După moartea lui Serghei, Elizabeth purta numai doliu și a devenit vegetariană. În 1909 a renunțat la colecția ei magnifică de bijuterii și și-a vândut posesiunile, chiar și verigheta. A deschis "Convent of Sts. Martha and Mary" și a devenit stareță. A deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elizabeth și maicile ei lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea vizita zonele periferice ale Moscovei și a făcut tot ce a putut pentru a atenua suferința celor săraci.

În 1918 Lenin a ordonat ca CEKA s-o aresteze pe Elizabeth. Au exilat-o întâi la Perm, apoi la Ekaterinburg, unde a petrecut câteva zile împreună cu: Marele Duce Serghei Mikhailovici, Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei, Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei, Prințul Igor Constantinovici al Rusiei și Vladimir Paley. Toți au fost duși la Alapaevsk la 20 mai 1918 unde au fost adăpostiți la școala Napolnaya de la marginea orașului.

În după-amiaza zilei de 17 iulie ofițerul CEKA Petr Startsev și câțiva muncitori bolșevici s-au dus la școala Napolnaya. Au luat prizonierii și i-au anunțat că vor fi transferați în acea noapte la fabrica Siniachikhensky. Au fost duși spre satul Siniachikha. La 18 kilometri de Alapaevsk unde era o mină de fier abandonată cu o groapă adâncă de 20 de metri au oprit. Ofițerul a bătut toți prizonierii înainte să-și arunce victimele în groapă. S-au aruncat grenade de mână și groapa a fost acoperită cu dărâmături.

La scurt timp, Alapaevsk a căzut în mâinile Armatei Albe. La 8 octombrie 1918, Albii au descoperit rămășițele Elizabetei și ale companionilor săi. Rămășițele au fost mutate și în cele din urmă duse la Ierusalim la biserica Maria Magdalena. Elizabeth a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei în 1981 și de Biserica Ortodoxă Rusă în 1992. 

sursa: Wikipedia

Colierul este realizat din cristale biconice și mărgele de nisip tubulare. Închizătoarea este placată cu argint.

Lungime colier: 35 cm.
În caz de necesitate, se poate prelungi.

Preț: 38 ron.

miercuri, 9 martie 2011

Ciorchini violet


Cercei realizați din sârmă argintată și cristale fațetate de Cehia de 4 mm.
Culorile cristalelor: violet și negru.

Tortițele sunt placate cu argint și au lungimea de 1,5 cm.

Lungime cercei fără tortițe: 3 cm.
Lungime totală cercei: 4,5 cm.

Preț: 15 ron.

marți, 8 martie 2011

Talaz


Cercei realizați din sârmă placată cu argint și mărgele de sticlă crackled.

Tortițele sunt placate cu argint și au lungimea de 1,5 cm.

Lungime cercei fără tortiță: 3 cm.
Lungime cercei cu tortiță: 4,5 cm

Preț: 15 ron.

joi, 24 februarie 2011

Inimi de Dragobete

  
Brățară dedicată acestei sărbători tradiționale.

Este realizată în totalitate din sârmă placată cu argint. Închizătoarea este și ea placată cu argint.

Lungime brățară: 17 cm.
Lățime brățară: 1,5 cm.

Se poate modifica pe lungime, în caz de necesitate.


Preț: 20 RON.

miercuri, 23 februarie 2011

Cobalt celtic


Brățară realizată din sârmă placată cu argint și cristale de Cehia fațetate.

Motivul brățării este unul de inspirație celtică.

Închizătoarea este placată cu argint.

Lungime brățară: 18,5 cm.
Lățime brățară: 1,9 cm.


Se poate modifica pe lungime, în caz de necesitate.

Preț: 25 RON.

Tradiții de Dragobete

Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!
Cand se serbeaza Dragobetele?

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

Cine este Dragobetele?

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii...

Ce traditii sunt de Dragobete?

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.